Avand in vedere acest lucru, nici n-am s-o lungesc mult cu postul acesta. Vroiam sa scriu multe, asa, de inceput. Apoi, mi-am dat seama ca e mai bine ca toate ideile mele despre viitor, despre motivul pentru care a inceput sa existe http://spreviitor.wordpress.com, vor fi dezvoltate, pe larg, in viitorul care ne cam pashte pe totzi.
Un singur argument principal ar fi potrivit in acest post de inceput: la urma urmei, vrem sau nu vrem, pe toti ne priveste, intereseaza, pune pe ganduri sau pe visare viitorul. In mod constient sau nu. De ce? Explicatia e simpla: De fapt, noi traim in viitor, intr-un viitor foarte apropiat, fiindca prezentul e o realitate obiectiva foarte scurta, ce tzine doar o fractiune de secunda. Faptul ca te-ai trezit dimineatza si tzi-ai varat picioarele in papucii de casa, gandindu-te la ce vei manca, tine deja de viitor, e drept, unul foarte apropiat, dar e tot viitor si acela. Asadar, chiar daca suntem multi adeptii “traieste clipa”, cred eu, e ceva imposibil de facut, deoarece, prin tot ce facem, traim pentru viitor. Si atunci de ce sa nu-l privim in ochi asa cum e el pentru fiecare: incurajator, stresant, nesigur, promitzator etc. si sa il punem in discutie, sa-l dezbatem, sa ne intrebam unii pe altii cum l-am dori, cum ne-ar placea sa il avem, sa-l traim? Eu cred ca e cat se poate de potrivit, chiar necesar, sa facem acest gest. Bineinteles, fiecare decide pentru el daca se vrea angrenat intr-un astfel de obicei. Eu cred ca ar fi unul nu numai placut, dar si util, si antrenant din punctul de vedere intelectual. Daca tot avem creiere sa le folosim din cand in cand la ceva productiv.
Gata! Am zis destul! Din acest moment declar acest blog deschis datului cu parerea si propunerii de subiecte si posturi.
Completat sub: Începuturi
