God on trail – Ce verdict aţi da?

Pe wejew.com (se pare o comunitate online a evreilor) am descoperit un video cu un film cat se poate de la subiect: God on trial. Filmul nu poate fi catalogat ca fiind antisemit, antireligios etc. fiind gazduit de un site evreiesc. Am urmarit partea a 4-a (din patru), ca fiind finalul si, intr-o anumit masura, esenta filmului (asa dupa cum s-a exprimat cel la care am gasit indicat linkul). Sunt curios care e parea voastra…

Avocaţii merg în iad şi evreii au avut dreptate

Un standup comedy genial: “Welcome to Hell”.

Freecycle Cluj-Napoca

Ideea e urmatoarea: toti avem lucruri care ne ocupa spatiu, nu le mai folosim desi sunt folosibile, in ochii nostri sunt uzate moral. Poate sunt persoane care vor acel “ceva” si noi il putem oferi gratis. Join the club dati un anunt pe grup si daca cineva e interesat va intelegeti cum faceti schimbul. Freecycle nu e o idee proprie nici romaneasca. Pleaca de aici si e valabil in multe locuri din lume si in orasele mari din Romania. E tot o idee green, eco sau cum vreti voi.

Postul de fata e mai mult pentru clujeni. Bucurestiul cred ca are cea mai dezvoltata retea de acest gen. In Cluj sunt deocamdata numai 25 de membri. Sper ca acest post sa aduge macar 5 persoane noi, care la randul lor sa aduca inca 5 si tot asa, in progresie geometrica. Ma bucur ca cineva a facut acest grup, fiindca imi era in proiectele ce urmau, dar m-a scutit de greaua sarcina a pornirii retelei.

Sper sa ne dezvoltam rapid. Pentru a va crea un cont aveti in dreapta blogului un widget.

Spor la reciclat for free. Astept vesti de la cei inscrisi!

PS: In aceeasi idee, pentru cei interesati, am vreo 3 plase de culegeri de matematica, fizica si manuale de acest gen, mai vechi, dar cat se poate de bune. Sunt de nivel liceu.

Ecologia de piaţă

De piata, adica nu de mahala, ci cum ar veni ca economia de piata. Care economie e strict legata de ecologie. Cum nu? Pai daca reciclezi si esti ECO nu faci economie? Si daca o faci (ecologia) in societatea capitalista, nu e de piata? Pai!

Ideea era sa insir niste exemple personale de cat de ecologist sunt eu. Nu ca voi ca sa ma laud, nici ca voi sa va inspaimant, ci din contra, sa va lamuresc prin exemplu personal ca nu e greu sa fi un pic ECO (nu EMO, bai!).

Astfel sau asadar, cum doriti:

1. Reciclat PET-uri (adica sticlele cu lichide minerale sau mai pepsi – coca-cola nu, bleah). Ce presupune: Va luati niste saci menajeri mari, de vreo 120 L (sa scrie pe ei asta) si dupa ce vi se strang prin bucatarie sau pe unde le tineti (sticlele adica) faceti un pic de efort fizic si le compactati – prin apasare de sus in jos (va ajuta si gravitatia). Mie (adica +inca Cea de langa mine) mi s-au strans in vreo 6 luni, doi saci de gen (gen 120 Litri) si am luat frumoasa suma de 4 lei. Alte date statistice: 0,40 de Lei/Kg de PET. Deci am strans 10 kg de pet-uri (nu de animale de casa). Stiu ca nu sunteti materialisti de aceea sunt sigur ca nu va va descuraja minuscula rasplata. Iese oricum de 2 beri.

2. Sacosa reciclabila. Deja am 3. Dar sunt de ajuns 2. Costa 3 Lei si e foarte incapatoare si rezistenta. Incap cumparaturi pe vreo 2 saptamani. La o familie minima de 2 persoane. Si nu mai strangeti pungi de pungi de plastic.

3. Becuri economice. Aici sigur va conving. Consuma de 5 ori mai putin, deci platiti de 5 ori mai putin. Au dezavantajul minor de a le lua 2-3 minute sa ajunga la capacitate maxima de iluminat. Da’ asa macar o sa le aprindeti numai cand chiar aveti nevoie.

4. Reciclat hartie si carton. Cea mai simpla chestie. Orice hartie (nepatata de alimente de preferat) sau carton (ambalaj tot nealimentar), puse intr-o cutie mai mare (eu am una din aceea folosita la topurile de hartie) sau in orice altceva, intr-un colt al camerei. Nu deranjeza si cand se umple puteti transfera totul in ceva sac asemanator ca cel folosit la PET-uri. Cand ai suficienta hartie, mergi intr-o plimbare la un centru de reciclat. Fac asta de vreo 4 ani si niciodata nu mi s-a parut ca imi irosesc timpul.

Dupa ce incepeti cu una dintre aceste metode de reciclat sau chiar cu altele o sa va dati seama cate ar fi de reciclat si cum nu ne sunt puse la dispozitie locurile in care sa le depozitam in sensul acesta.

Ar mai fi si alte metode, cum ar fi mersul pe bicicleta la serviciu, dar mie nu-mi permite meseria (sunt parasutist ). La fel, hartia de imprimat reciclata, pentru cei care lucreaza mult cu asa ceva. Si mai ales, imprimante care imprima fata-verso. Daca nu le aveti faceti asta manual. Reduceti cu 50% cheltuielile.

De putut se poate. Tu de ce nu incepi?

PS: Cine are si alte exemple, il provoc.

Later edit: cica s-a inventat fontul eco. Eco fiindca consuma cu 20% mai putin tonner. Se poate downloada gratuit.

Clopotul de sticlă. De ce nu-i bine să trăieşti sub unul

Sylvia Plath, Clopotul de sticla, Ed. Polirom, 2003

Nu departe de anumite drame pe care le traiesc anumiti tineri din ziua de azi, Esther este si ea una in care s-ar putea sa se regaseasca unii dintre cei cu ganduri sinucigase.  Aparent, dezechilibrul psihic al acesteia nu are o cauza importanta. In fapt, acesta este doar dedus din linia narativa si nu stabilit verbal de personaj. De ce ar cadea psihic o persoana doar pentru ca a fost refuzata la o scoala de vara? De ce ar incerca sa se sinucida cineva, doar pentru ca nu a putut participa la un anumit curs? Sigur nu aceastea sunt motivele tentativelor de suicid din ziua de azi. Azi ne aruncam de pe bloc, preponderent pentru ca el/ea nu ne impartaseste sentimentele. Sau fiindca parintii/colegii nu ne inteleg/ne considera un ciudat/ciudata.

Sub stratul fin al non-actiunii de suprafata, daca priviti printre sau dincolo de randuri, gasiti ceea ce de fapt o macina pe Esther Greenwood: inadaptabilitatea sociala, sentimentul ca nu apartine lumii in care traieste, ca ceea ce e important pentru majoritatea (pierderea virginitatii), pentru ea echivaleaza cu un suvoi de lichid rosu aproape de neoprit. De fapt, unicitatea personajului cred ca e subtil subliniata si de remarca doctorului pe mainile caruia ajunge: sunteti un caz la un milion.

Nu am citit multe romane despre sanatorii de nebuni, dar Plath reuseste, in a doua jumatate a cartii, sa-ti induca sentimentul ca esti spectatorul nevazut din capul celui nefericit a fi pacient intr-un astfel de loc.

Daca aveti nevoie de o concluzie a cartii, de o morala, nu v-o dau. Fiecare trebuie sa traga una dupa ce citeste cartea. Merita, fiindca e bine scrisa, e original scrisa, e o semi-autobiografie a autoarei, e proza scrisa de o poeta.

Mai multe despre Plath, gasiti aici.

Ca fapt divers, si fiul lui Plath s-a sinucis, anul acesta. Era biolog.

Raţional vs. iraţional

Ca tot suntem intr-un moment al anului in care se sarbatoreste un presupus eveniment petrecut cu ceva ani buni in urma, “cadoul” meu pentru aceasta scurta vacanta e urmatorul:

Recomandarea zilei: prăjitura cu mucegai

N-am timpul necesar sa tin o intreaga teorie despre servicii de kkt. De fapt, cu ceva posturi mai jos gasiti ceva relativ la fel. Prajitura pe care am dat azi bani, intrece orice asteptari: are o compozitie sanatoasa de mucegai. Nu credeti? Luati de-aici cu pita (vorba unui intelept inca in viata):

Daca va ganditi ca dupa asa desert o sa imi fie greata sa va mai zic de unde am luat-o, eh, ar vrea ei: va recomand asadar Patigram de pe Donath 65, Cluj-Napoca. Mergeti la ei, fara greata! (fiindca au ei grija sa v-o faca)

[Acest post reprezinta o reclama gratuita, facuta cu draga inima].

Lumea după Darwin

Avand in vedere ca e anul Darwin, se organizeaza in Cluj, prelegeri pe tema teoriei darwiniste, de catre UBB. La linkul acesta gasiti programul prelegerilor, locul, ora (in fiecare marti incepand cu azi, ora 18,00) si tema prelegerii.

Cred ca ar fi o preocupare utila pentru cei care nu stiu multe pe subiectul asta (ma declar un profan, de asemenea). Poate ne vedem pe-acolo!

În care se rezolvă o crimă (im)perfectă

Haralamb Zinca, O crima aproape perfecta, Editura Allfa, 2000

Cu carti de genul asta am crescut. Mai putin Agatha Christie (desi am citit “Secretul cercului purpuriu” de la ea), mai mult Haralamb Zinca, Horea Tecuceanu si, bineinteles, celebrul George Arion. De altfel, dintre scriitorii de romane romanesti politiste George Arion este favoritul meu. “Profesionistul” cred ca l-am citit de cel putin 5 ori. “Tinta in miscare”, la fel. Mai avea “Atac in biblioteca” de care cu greu am facut rost si “Trucaj”, care nu s-a ridicat la nivelul celorlalte, dar nu a fost de lepadat. Ultima pe care am pus mana a fost “Pe ce picior dansati?”.

Pe langa cartea de mai sus, am regasit de ceva ani de la Zinca “Mapa Cenusie G.R.”. Nu e rea, dar m-am dezobisnuit de limbajul romanului politist ante-’89 (de fapt, nici nu stiu cat s-a mai scris asa ceva dupa). Subiectul e destul de bun, poti spune ca e o carte document. Tehnica narativa e cam din topor insa, ca sa fiu critic.

Cat il priveste pe Tecuceanu (pe care vad ca nimeni nu s-a sinchisit sa il bage in Wiki.ro), “Capitanul Apostolescu si inamicul public nr. 1″ precum si “Capitanul Apostolescu si identificarea”, au fost alte doua carti care m-au facut sa imi placa sa ma consider un eventual viitor detectiv (dar am renuntat la gand cand am vazut ca in era post’89 detectivii apar doar la televizor si fac emisiuni gen: “Tradati…de Ernest” sau “Luisus Lazarusus pe urmele…de sange ale Elodiei”). Prima carte a lui Tecuceanu e inspirata dintr-un caz real, clujean, de prin anii ‘70.

Daca pana acum n-ati citit macar unul dintre aceste romane, vi le recomand si pot chiar sa vi le imprumut, pentru ca pe unele chiar nu cred ca le mai gasiti.

No. 1 recommendation: “Profesionistul” – George Arion.

Cat despre cartea lui Zinca (incepusem cu o coperta despre al carui continut nu am spus aproape nimic), ce sa spun? 12 povestiri, in care doar la final stim cine e “za bad guy”. Bune inainte de somn, fiindca relaxeaza (cel putin eu asa le-am citit). Totul e sa va obisnuiti cu timpul naratiunii: putin dupa cel de-al doilea razboi mondial. In rest, trebuie doar sa lasati cele doua personaje (Patrolea si Musceleanu – nume cu rezonanta de altfel) sa-si faca treaba.

De ce e crima imperfecta? Posibil fiindca autorul nu a vrut sa dea ideea unei crime perfecte. Cred ca ar fi fost dincolo de morala vremurilor. De altfel, ar fi fost dincolo de morala oricarui moment din istoria moderna. Si, totusi, daca autorul ar fi cunoscut reteta crimei perfecte, credeti ca nu ar fi pus-o in aplicare? Voi ce-ati face intr-un astfel de moment sclipitor din punct de vedere intelectual?

Sunt curios…

…ce-aţi prefera:

1. Un clopot de sticlă curat sau un bec de 25 de waţi murdărit de muşte?

2. Dragoste cu lumina stinsă sau sex cu lumina aprinsă?

“…Înt-o sâmbătă, Eric şi câţiva dintre colegii lui de clasă au luat un autobuz până în oraşul cel mai apropiat şi au făcut o vizită la un bordel faimos. Curva lui Eric nici măcar nu-şi dăduse jos rochia. Era o femeie grasă, între două vârste, vopsită roşcat, cu buze suspicios de groase şi cu o piele şobolanie, şi nu voise să stingă lumina, aşa că Eric a avut-o sub un bec de douăzeci şi cinci de waţi mânjit de muşte şi nu a fost deloc pe măsura aşteptărilor lui. A fost la fel de plictisitor ca şi când te-ai duce la toaletă.

Eu am zis că dacă iubeşti o femeie, poate n-ar mai părea atât de plictisitor, dar Eric a spus că totul s-ar fi stricat la gândul că şi femeia asta era un animal ca toate celelalte, aşa că, dacă ar fi iubit pe cineva, nu s-ar fi culcat cu ea niciodată. S-ar fi dus la o curvă, dacă trebuia, şi ar fi ţinut-o pe femeia pe care o iubea departe de toată treaba aia murdară.”

Sylvia Plath, Clopotul de sticlă, Ed. Polirom, 2003, p. 97.

PS: Mai multe, după ce termin cartea.